Despre dramoletele din "câmpul progresist" [NP260524]

Intelectuali, oițe și progresiști ai poporului

îmi pare rău, nu sunt omul care să facă “gentle parenting” cu liberali confuzi, neinformați, mai ales pe tiktok. unele păreri trebuie respinse tranșant, fără să intrăm în jocul discursului liberal.

este un text lung - neintenționat de lung.

în momentul din turul 2 în care mi-am închis tiktok-ul, am considerat că e cel mai bun lucru de făcut (1) pentru că - așa cum am explicat - am simțit că oamenii nu au nevoie de discurs nuanțat, au nevoie de convingeri (iar eu nu pot să stau să livrez propagandă și convingeri în lucruri în care nu cred), dar și pentru că (2) mi s-a părut un gest mai responsabil [căci - ca să citez dintr-o creatoare de conținut - “când discursul tău e atât de interpretabil” (nu era interpretabil deloc, dacă “interpretarea” nu căuta să afle pe cine susțin orbește) “devine periculos”] și mai autentic decât să mă prefac aiurea.

am continuat să fac ceea ce fac - aproape - zilnic de 2 ani jumate: stream pe twitch (unde am îndemnat încă de la turul 1 anulat lumea să nu voteze G.S. - și nu o spun ca să-mi dați un premiu, ci pentru fanteziștii de pe tiktok care cred că lumea există doar pe tiktok).

despre tiktok

ca adolescent care a navigat în anii 2000 pe internet, nu pot să nu văd că tiktok, ca mod de funcționare, e foarte asemănător cu 4chan. pe stream ziceam că pe tiktok există o pseudo-democrație tembelă, în sensul că tiktok funcționează după logica anarho-libertariană în care anonimatul egalizează totul. deși are aparența unei piețe complet libere a ideilor, tiktok este o piață deregularizată a semnalizării ideologice, în care funcționează - în mod pervers - câteva legi:

1. “anarhie algoritmică” combinată cu regim neoliberal de validare

   platforma se prezintă ca un “spațiu democratic pur”, dar de fapt e condus de un algoritm opac care premiază reacția instantanee, nu argumentul, astfel că totul se bazează pe “proof of relatability”, în care nu contează ce spui ci cât de reprezentativ afectiv pari pentru segmentul tău de audiență. pentru că s-a vorbit foarte mult — și greșit, o să explic mai jos — despre cum comunicăm în câmpul progresist de pe tiktok, trebuie menționat că cele de mai sus duc la concluzia logică că spațiul de pe tiktok este pentru performativitate, nu pentru comunicare.

2. toată lumea e egală pentru că nimeni nu contează

   tiktok creează iluzia de participare egală (ce vis!), când de fapt e o formă de atomizare digitală, în care toată lumea e “creator”, dar nu e există niciun — principiu — organizator, toți “fac parte dintr-o comunitate”, dar “comunitatea” e o sumă amorfă de bule care se autovalidează (nu contează cine îți dă like, contează că 50-100 de anonimi te-au validat prin like).

nu este neapărat vina creatorilor că lucrurile stau așa. mai degrabă este vina fraierilor ca mine care au crezut că lucrurile pot sta altfel, prefăcându-se că aceste mecanisme nu există sau că ar putea fi schimbate. și pentru cei care citesc acest text for the drama - nu, nu îl includ în această categorie din urmă pe lemonbunnie.

tiktok nu este un mediu pentru construcție ideologică, nu este un mediu pentru gândire critică, nu este un mediu în care poți combate gândirea binară, este un mediu pentru reacție și simulacru, în care se împlinește visul neoliberal al anti-intelectualismului.

dramolete în câmpul progresist

să vă povestesc ultima dramoletă din câmpul progresist de pe tiktok & ce caut eu în ea:

avem un creator de conținut, pe numele “lemonbunnie” sau “oițăcufundiță”, care a început să facă content după anularea turului 1. a fost și un urmăritor al streamului meu, pentru o vreme, până când ne-am certat pentru că mi s-a acrit rapid de atitudinea lui (venea în timpul streamului să spună chestii de genul “eu nu cred că există oameni care nu au timp să gătească”, în contextul în care el probabil învârtea în fasole și stătea să consume entertainment de la mine, făcut după jobul meu 9-18).

între timp, oiță a făcut un discord ca “să ne organizăm, se ne promovăm, să ne cunoaștem” cu toți creatorii de toate aromele de progresism de pe tiktok. am stat 99% din timp inactiv pe acel discord, până m-am trezit într-o dimineață că nu mai sunt pe acel server și - crezând că mi-a dat ban - l-am întrebat dacă l-a închis, iar el mi-a confirmat că da, îl închisese. l-am întrebat dacă vrea să-mi spună de ce, a zis nu, așa că l-am avertizat că voi întreba pe altcineva.

ce am aflat de la altx este că oiță, cu o lipsă de sensibilitate, inteligență și strategie, făcea program de postat politic pe tiktok oamenilor, certa femei că postează pe tiktok-ul lor despre eating disorders “ca pe tumblr”, când el nu doarme noaptea că vine fascismul etc. nu e scopul meu să intru în detaliu, pentru că nu sunt poveștile mele, găsiți cancelarea lui inevitabilă pe tiktok.

n-am mai discutat, ne-am ignorat reciproc (sau - mă rog - nu cred că reciproc), el a început să facă live-uri pe tiktok (coincidența face că de la aceeași oră cu mine), eu pe twitch.

între timp mă bâzâiau (pe mai multe platforme) oameni amuzați, cu mesaje precum “iar a făcut lemonbunnie un tiktok cu ce ai zis tu aseară pe stream de parcă ar fi ideile lui”. de câteva ori am răspuns la aceste mesaje cu “lol foarte bine, să facă”, dar recunosc cu nu m-am putut abține să nu fac mișto în direct, vorbind de “băiatul ăla care-mi face rezumatul la stream-uri”.

aceste miștouri au ajuns la urechea lui — pentru că pentru unii urmăritori dramoletele contează mai mult decât orice — și a zis că sunt arogant (e adevărat) și că - parafrazez - “egoul nemeritat de mare mă face să nu văd că poate oameni diferiți pot ajunge la aceleași concluzii” (din nou, adevărat, dar nu cred că e cazul lui, votant ștefănuț trezit în conștiință politică pe twitch - și - pe streamul meu și-al partenerei mele, Yume).

a doua zi dimineață, în timp ce — nedormit — mergeam cu Yume să vedem parada Junilor Brașoveni, am primit — tot așa, de la un urmăritor comun — o înregistrare de pe live-ul lui în care avea revelația legată de egoul meu. am filmat un tiktok în care-i spuneam să stea în banca lui și mai ușor cu atitudinea asta macho — făcând aluzii la gâlceava cu discordul menționată mai sus și la felul în care partenera mea se simțise trimisă la cratiță de mesajele lui de gymbro (din screenshot-ul de mai sus).

nu știu cât a stat acel tiktok, nu știu nici când s-a postat chiar, pentru că nu aveam semnal în mulțimea care se uita la parada junilor și la caii junilor care se căcau masiv în centrul Brașovului, dar cert e că atunci când am recăpătat semnal la telefon m-am gândit că nu are rost încă o ceartă copilărească - așa că am șters videoclipul.

era prea târziu, deja îmi luasem block (din nou) peste tot de la el (și când zic peste tot, mă refer peste tot, inclusiv pe platforme unde nu interacționasem).

Teoria potcoavei explicată în lucrarea unui simpatizant nazist

trece ceva timp și primesc pe stream un video de la o creatoare de conținut care explica că “stânga extremă și dreapta extremă sunt de fapt același lucru” (teoria potcoavei cu origini naziste) și că oamenii care au îndrăznit să-l critice pe N.D că-i linge coițele lui Netanyahu trebuie să se preocupe urgent de antisemiții din comentariile lor. mai mult, că acești antizioniști ar fi de fapt solidari cu antisemiții! exemplu pentru acești oameni? chiar lemonbunnie! (care criticase, la fel ca toată lumea cu un dram de rațiune, gestul lui N.D către Netanyahu).

am reacționat live la aceste inepții (și apoi le-am dat block creatoarelor de conținut, tot atunci, pe live (zicând “dacă asta e marea ofensă liberală, o să le dau și eu block”). la câteva ore după, tot prin acești “spioni” pe care nu mi i-am dorit, dar pe care-i apreciez, am văzut că este vehiculat și numele meu în comentarii, așa am decis să postez și eu un clip scurt de pe toaletă despre acest subiect, clip în care ziceam, pe șleau, că tre’ să fii prost să crezi că “teoria potcoavei politice” este ceva real, că “zionismul are nevoie de antisemitism așa cum o demonstrează mii de oameni pe internet și în biblioteci” și — în fine — că nu există “diplomație neutră ideologic”. clipul este un stitch cu o declarație a lui Max Blumenthal despre cum “zionismul are nevoie de antisemitism”.

evident, a doua zi dimineață all hell broke loose. s-au făcut demonstrații că iată!, teoria potcoavei chiar este adevărată! și eu sunt un nenorocit pentru că Max Blumenthal a scris la Sputnik (deci este răul absolut) și are păreri diferite despre situația din Ucraina decât consensul mainstream (ah, și ceva ce mi-a plăcut sincer: despre cum am căutat eu în străfundul internetul “un evreu antizionist”). nicio argumentație solidă despre relația obscenă antisemitism și zionism — relație despre care am scris, demult, aici pe Substack.

stând cu Yume la cafea și amuzându-ne pe seama acestor evenimente, am mai făcut un clip în care am spus că oamenii care cred asta sunt proști și că evident sunt foarte mulți academicieni evrei care susțin ceea ce spun.

îmi pare rău, nu sunt omul care să facă “gentle parenting” cu liberali confuzi, neinformați, mai ales pe tiktok. unele păreri trebuie catalogate tranșant, fără să intrăm în jocul discursului liberal.

mi s-a părut că, dincolo de un “beef personal” pe care-l am cu lemonbunnie, e mai important să răspundem unor “voci” care repetă, neinformat (mi-ar plăcea să cred, deși încep să văd că este efectiv cu rea intenție) propagandă zionistă de extremă dreapta. strategic, mi s-a părut mai important să contracarez direct și tranșant discursul zionist, decât să “nu mă bag” sau să dau și eu apă la moară acestui discurs zionist vorbind despre persoana și personalitatea lui lemonbunnie.

efectul a fost previzibil, fix eu care eram de mult blocat, certat și toate cele cu lemmonbunie am fost băgat în aceeași oală cu fundiță împreună cu el (această oală fiind nedefinita grupare de “extremă stânga”).

astăzi creatori de conținut care au fost pe serverul de discord bucluclaș au venit să povestească faza cu lemonbunnie. cum ziceam și mai sus, eu nu am făcut-o pentru că nu e povestea mea, deși cred că este complet greșit strategic (ceea ce nu înseamnă că le fac eu agenda, chiar dacă îmi permit să critic), în sensul că discuția va continua pe zona “lemonbunnie” și uneori “lemonbunnie și maredușmănie”, acești “elitiști” de “extrema stângă”, în loc ca teorii complet dăunătoare ca cele de mai sus să fie tranșant respinse. dar în fine.

despre “magia” comunicării

Nu contează ce înseamnă (e teoria comunicării la Lacan), nu că arată frumos?

mai interesant mi se pare, din toată această istorie, este că problema s-a diagnosticat rapid și centrist: problema este de comunicare. desigur că nici oamenii pe care-i respect, în continuare, nu s-au putut abține — după ce au povestit experiența lor cu discordul micuțului dictator chaplinian — să nu tragă cu ochiul la faptul că — am îndrăznit! — să spun că oamenii care cred teoriile de mai sus sunt proști și — mai mult! — i-am trimis deloc subtil la bibliotecă.

s-a concluzionat rapid (până acum, la ora prânzului) că “elitiștii” de stânga nu știu să comunice cu proletariatul (spre diferență de progresiștii de pe tiktok?) și că n-au nicio șansă să contribuie la un mișcare de stânga.

înțeleg, dar am câteva remarci:

ce naiba e elitist, teoretic, abscons la conținutul acestei “stângi extremiste și elitiste”?

nu știu cine anume crede că conținutul lui lemonbunnie este “prea teoretic” sau “elitist” sau “academic”. ca să citez un amic confuz și el: Eu n-am înțeles asta cu oiță ăla care folosește un discurs înțeles de 0.nuștiucât% din oameni. Băi, frate, e o problemă de atenție? L-am ascultat pe ăla și spune niște banalități foarte ușor de înțeles.

dacă n-ai știi nimic despre conținutul lui lemonbunnie, ai crede că s-a apucat Hegel să ne explice capitolul Forță și Intelect din Fenomenologia Spiritului pe tiktok și și-a pus un nume hazliu.

opoziția dintre “teorie și practică” e falsă și - oricum - nu se rezolvă prin “să comunicăm mai bine”

dacă acuzația de “elitism” mi se aplică și mie, o accept, dar vreau să vorbim puțin.

nu există practică revoluționară, fără teorie revoluționară. teoria nu e un lux intelectual, ci condiția prealabilă a unei mișcări eficiente. ignori teoria = absorbi fără să-ți dai seama ideologia dominantă.

teoria nu este opusul practicii, e forma ei conștientă, adică a vorbi și acționa în realitate fără teoria acestei realități înseamnă a perpetua această realitate care este condiționată ideologic de discursul dominant.

mai mult, teoria e o formă de practică și teoria critică este o luptă de clasă în câmpul simbolic. să reduci teoria la ceva “elitist”, înseamnă să-i refuzi funcția de demistificare (ceva foarte convenient pentru clasele dominante).

foarte mulți care acuză “stânga elitistă”, “stânga academică” de “teoreticism” confundă teoria cu un fel de jargon abstract egal cu alte jargoane, pe când teoria sau înțelegerea teoretică e ceea ce face lumea mai inteligibilă.

să luăm acest citat din “Grundrisse”: “Relația de capital nu constă doar în muncă și produsul muncii. Ea constă în condiția că muncitorul nu deține mijloacele de producție.” acest fragment “teoretic” este de fapt o clarificare brutală a ceea ce un muncitor trăiește zilnic, nu o abstracțiune (din contră, abstract e limbajul capitalist care naturalizează relația salarială, dar în fine).

fără un cadru teoretic, fără semnificanți organizatori, stânga se rezumă la imagine și moralism, activism de identitate fără perspectivă materialistă, postări despre “valori progresiste” șamd. nu e nimic “elitist” în a avea, a expune, a explica, a râde și a te concentra în general pe “teorie”. lipsa teoriei conduce la practică incoerentă, făcută doar prin gesturi simbolice, lupte fragmentare între influenceri “de stânga”.

iar opoziție dintre teorie și practică nu se rezolvă prin “să comunicăm mai bine”, (1) pentru că nu există nicio opoziție, (2) pentru că “comunicarea” (reală) nu înseamnă ce se întâmplă pe tiktok.

liberalii sau chiar auto-intitulații stângiști de pe tiktok (și nu doar acolo) operează inconștient o viziune managerial-comunicațională asupra conținutului politic. pentru că presupune că dacă “vorbești pe limba oamenilor” cumva — prin magie — contradicțiile se vor rezolva de la sine.

în teoria asta în care stângiștii “trebuie să comunice bine”  — și nu să le spună diferiților aiuriți că au o gândire care se comportă de parcă nu au fost inventate cărțile sau că istoria a început când au intrat ei pe tiktok — există o logică implicită care spune că nu contează dacă înțelegi capitalismul, nu contează dacă știi ce e o relație de producție, nu contează dacă ai un proiect de transformare socială, tot ce trebuie să faci e să “poți să-l faci pe om să simtă că îl înțelegi”.

simplificarea e minciună când realitatea e complexă.

problema nu este că 3-4 oameni comunică prea teoretic (again, nu știu cum intră lemonbunnie în această categorie, dar fie), ci că liberalismul confundă comunicarea cu transformarea. comunicarea — în sens liberal — înseamnă soft power, aestethics, persuasiune afectivă, și eterna regulă: nu fii prea “extremist” că sperii oamenii.

comunicarea politică reală transmite și presupune conflict, nu consens, nu traducerea ta însuți în termenii teoriei adversare.

cei care spun că “stânga nu comunică bine” sau “e prea teoretică” vor, de fapt, o stângă care nu deranjează. o stângă decorativă, care are “valori frumoase”, dar nu o critică sistemică.

adevărata întrebare nu e “cum să fim pe placul tuturor”, ci: cum creăm spații unde să se poată spune adevărul?

ce “mișcare de stânga cum nu s-a mai văzut” putem face?

în fine, întrebarea pe care vreau să le-o pun acestor oameni care acuză că e elitism să ai pretenția ca oamenii să citească măcar Wikipedia, este: cum anume facem o “mișcare de stânga cum nu s-a mai văzut” dacă coborâm standardul mai jos de “teoria potcoavei există” și “antizionsimul e solidar cu antisemitismul”?

am mai spus pe stream: nu mai visați partide de stânga. politica se face cu oameni politici. oamenii politici sunt oameni educați politic. este mult mai util să lăsăm aceste angoase anti-intelectualiste și să creăm spații, reale sau virtuale, unde să putem discuta lucruri fundamentale. și unde să încercăm să facem educație politică. nu știți de unde să începeți? începeți de aici.

și terminați cu prostia asta că toată lumea “e de stânga” dacă spune că “e de stânga”. sunt 100+ ani de tradiție a unei mișcări sociale în care unii pretind să se înscrie din motive complet greșite. am mai scris odată ce înseamnă să fii de stânga, nu din impuls confesiv, nu ca o mărturie de credință, ci ca să fie clar. oamenii care spun prostii și apoi mută discuția către “maniere” când li se spune că spun prostii nu vor să afle mai multe, vor să fie validați.

proiecte din-astea de “partid” s-au mai făcut, pe stilul “carul înaintea boilor”: USR și-a votat ideologia la 3 ani după înființare (și a ajuns bine de tot). mai avem și construcții ca SENS, pe care vă invit să le abordați dacă sunt mai importante vibes și good manners.

dar nu uitați, atunci când vă supărați pe “stânga elitistă” sau “stânga extremistă” că pune piedici mișcării de stânga (sau chiar crează fascismul de dreapta, am auzit și această teorie!), e destul de străvezia dubla conștiință în care vă aflați:

pe de-o parte spuneți "hai să facem stânga mare" (cu toate aromele de stânga), pe de altă parte spuneți "dar ăsta e extremism de stânga, e elitism" (ceea ce înseamnă, implicit că stânga e așa și nu așa etc).

această mișcare de stânga pe care o plănuiți cu cripto-zioniști, adepți ai teoriei potcoavei și oameni “manierați”, dar în care vreți și “voci de stânga autentice” sună ca un coșmar și va fi un coșmar de îndată ce veți fi obligați să vă poziționați un pic mai ferm decât niște meme pe tiktok.

Actualizare ulterioară: azi dimineață, în timpul ritualului de stat-somnoros-pe-toaletă-scrollat-somnoros-social-media, tiktok mi-a recomandat să-l urmăresc pe lemonbunnie, semn că mi-a dat unblock. am verificat și pe instagram, mi-a dat unblock și acolo - unde am distribuit acest text. probabil l-a citit, nu prea înțeleg strategiile astea, însă am ținut să precizez, asta ca să nu dau ocazia liberalilor — pentru care gestul suprem de “extremă stânga” sau “infantilism” (cum s-a mai zis) este să dai/primești block — să sară de cur în sus. tot ce am scris aici se aplică în continuare.