Cu tot respectul pentru Cornel Ban, el este echivalentul diasporei în lumea academică. Mi se pare fascinant că este printre puținii cercetători care studiază în detaliu și la nivel înalt economia românească, însă de la confortul unei catedre dintr-o țară străină. Problema cu diaspora (fie ea științifică sau nu) este că nu realizează că în lipsa unui contact zilnic cu realitatea românească apare o percepție pseudo-realistă a problemelor și soluțiilor. Când s-au întors ai mei după 15 ani din Italia, le-am spus că România nu mai e aceeași țară pe care au părăsit-o (ce voiam sa spun nu era că am avansat economic, ci faptul că vin cu o percepție "distorsionată", cu așteptări modificate prin traiul confortabil din Italia).
Sunt complet de acord cu cele 4 măsuri formulate la finalul postării. În schimb, nu pot să nu mă mir de unde pornește această speranță că se va putea înlocui capitalismul cu acel sistem de stânga enunțat mai sus, având în vedere nu doar faptul că toată Europa a îmbrățișat voluntar capitalismul, dar și faptul că Uniunea Europeană este un promotor al capitalismului.
Nu vreau să se creadă că sunt de acord cu exploatarea, cu profiturile nesimțite sau cu averile ascunse în paradisuri fiscale. Atât doar, că simt în spate un fel de "voce din deșert", o critică bine fundamentată a capitalismului cu 0 efecte concrete (din păcate).
Din păcate, cred că e nevoie să facem discursul de stânga catchy again. Pe vremuri, cei de stânga se luptau pentru lucruri concrete, pentru manifestări ale criticii teoretice a capitalismului în viața de zi cu zi a oamenilor.
Câteva exemple la care m-am gândit eu:
1. Sistem de pensii european
2. Sistem de asigurări sociale european
3. Cetățenie europeană (votezi unde ai domiciliul, pentru cei care îți fac viața imediată mai bună)
cele 4 măsuri de la final sunt o propunere, susținută și de economiști precum Cornel Ban, pentru a trece prin recesiune cum trebuie. am 0 iluzii în privința unui capitalism cu față umană, am mai spus — la fel cum am 0 iluzii că o social-democrație este posibilă într-un stat precum România, ceva ce Cornel Ban nu poate să admită, pentru că SD - istoric și practic - are nevoie, din cauza ratei scăderii profitului, să contracareze această scădere - acum prin SD - datorată salariilor mari, drepturilor muncitorești, welfare etc, prin externalizarea exploatării - cel mai des în sudul global - sau să intensifice exploatarea resurselor naturale (exemplul unor țări nordice) — dar în acest moment în care austeritatea & recesiunea prevestite și admise au nevoie de soluții alternative celor deja brevetate ca dezastruoase. asta ca să mai putem visa vreodată la vreo organizare/comunitate de orice fel.
Cu tot respectul pentru Cornel Ban, el este echivalentul diasporei în lumea academică. Mi se pare fascinant că este printre puținii cercetători care studiază în detaliu și la nivel înalt economia românească, însă de la confortul unei catedre dintr-o țară străină. Problema cu diaspora (fie ea științifică sau nu) este că nu realizează că în lipsa unui contact zilnic cu realitatea românească apare o percepție pseudo-realistă a problemelor și soluțiilor. Când s-au întors ai mei după 15 ani din Italia, le-am spus că România nu mai e aceeași țară pe care au părăsit-o (ce voiam sa spun nu era că am avansat economic, ci faptul că vin cu o percepție "distorsionată", cu așteptări modificate prin traiul confortabil din Italia).
Sunt complet de acord cu cele 4 măsuri formulate la finalul postării. În schimb, nu pot să nu mă mir de unde pornește această speranță că se va putea înlocui capitalismul cu acel sistem de stânga enunțat mai sus, având în vedere nu doar faptul că toată Europa a îmbrățișat voluntar capitalismul, dar și faptul că Uniunea Europeană este un promotor al capitalismului.
Nu vreau să se creadă că sunt de acord cu exploatarea, cu profiturile nesimțite sau cu averile ascunse în paradisuri fiscale. Atât doar, că simt în spate un fel de "voce din deșert", o critică bine fundamentată a capitalismului cu 0 efecte concrete (din păcate).
Din păcate, cred că e nevoie să facem discursul de stânga catchy again. Pe vremuri, cei de stânga se luptau pentru lucruri concrete, pentru manifestări ale criticii teoretice a capitalismului în viața de zi cu zi a oamenilor.
Câteva exemple la care m-am gândit eu:
1. Sistem de pensii european
2. Sistem de asigurări sociale european
3. Cetățenie europeană (votezi unde ai domiciliul, pentru cei care îți fac viața imediată mai bună)
cele 4 măsuri de la final sunt o propunere, susținută și de economiști precum Cornel Ban, pentru a trece prin recesiune cum trebuie. am 0 iluzii în privința unui capitalism cu față umană, am mai spus — la fel cum am 0 iluzii că o social-democrație este posibilă într-un stat precum România, ceva ce Cornel Ban nu poate să admită, pentru că SD - istoric și practic - are nevoie, din cauza ratei scăderii profitului, să contracareze această scădere - acum prin SD - datorată salariilor mari, drepturilor muncitorești, welfare etc, prin externalizarea exploatării - cel mai des în sudul global - sau să intensifice exploatarea resurselor naturale (exemplul unor țări nordice) — dar în acest moment în care austeritatea & recesiunea prevestite și admise au nevoie de soluții alternative celor deja brevetate ca dezastruoase. asta ca să mai putem visa vreodată la vreo organizare/comunitate de orice fel.