vreau să fac episodul ăsta de mult timp, în principal pentru ca să-mi ordonez gândurile legate de câteva dileme și inconsistențe ale lumii contemporane și - implicit - ale stângii contemporane, pornind de la întrebarea legată de solidaritate și imaginarul solidarității, ce îl produce și de ce - paradoxal - astăzi când pare că a revenit “analiza de clasă”, solidaritatea de clasă și organizațiile de masă se lasă așteptate.
deși intenția mea este cât se poate de sinceră în a deschide o discuție critică, probabil că răspunsul (mereu parțial) pe care îl am o să supere pe toată lumea:
operăm astăzi cu un instrumentar critic - la pachet cu un imaginar - al mișcării politice muncitorești care nu mai corespunde experienței cotidiene a subiecților salariați aflați structural în precaritate concurențială și în imposibilitate materială de solidarizare în jurul vechilor axe politice.
bibliografie selectivă:
- Jappe, Aventurile mărfii
- Kurz, Le substance du capital
- Nachtwey, Germany’s Hidden Crisis
- Scholz, Forme sociale et totalité concrète
