Scurt despre "reorganizarea teritorială"
Când valorile sunt exagerat de "pozitive", cercetează interesele
înțeleg că noul Sfânt Graal al liberalilor nu mai sunt pensiile speciale, ci reorganizarea teritorială. este normal ca în climatul acesta în care ni se pare că democrația costă prea mulți bani și ne cam și încurcă planurile, argumentele să fie aproape exclusiv despre "debirocratizare" și "eficiență".
dar mai sunt și alte argumente, pe care - desigur - liberalii refuză să le vadă. spre exemplu, o simplă căutare pe google relevă cât de mult împinge "mediul de afaceri" (evident că mână în mână cu liberalii!) prin organizații ale Capitalului spre această reorganizare.
ar fi interesant, totuși, atunci când discutăm despre proiecte atât de mari, să vedem dincolo de fetișismul "modernizării" sau al "europenizării". în interesul cui se dorește această reorganizare?
bref, ceea ce ne spune mediul de afaceri este:
forța de muncă ieftină și calificată s-a cam epuizat. românia era atractivă pentru asta (fabricile/companiile veneau aici pentru salarii mici + competențe). între timp, salariile au crescut, populația activă scade, migrația golește piața muncii.
ca să rămână atractivă, România trebuie să-și vândă altă parte a corpului pe nimic: terenuri mari, compacte, fără litigii. momentan, situația retrocedărilor post-90 arată un mozaic de proprietăți mici, multe cu probleme juridice, iar statul pus în slujba Capitalului nu poate asambla suprafețe mari de teren pentru investiții.
din moment ce forța ieftină de muncă nu mai e momeală pentru capitaliști, terenul trebuie pus "la vânzare".
unitățile administrative mai mari pot decide concesionări fără opoziția "birocratică" a consiliilor locale, astfel că terenurile publice disparate (pășuni, foste IAS-uri, zone industriale abandonate) pot fi "pregătite pentru investitori".
chiar dacă nu are violența statală brută - ca garant al procesului - din secolele trecute, reorganizarea funcționează structural asemeni acumulării primitive. micii proprietari și autoritățile locale sunt lipsite de putere, terenurile devint “input” pentru expansiunea capitalului transnațional, iar statul devine administrator al procesului sub masca “eficienței administrative.
rezultatul final este că iar ne-o luăm de la liberalii bine intenționați, care prezintă măsura ca un fel de actualizare a unor Principii și Valori (implicit bune și cine sunteți voi să le chestionați aceste principii și valori), dar efectul este transferul resurselor către capitalul privat și în niciun caz îmbunătățirea serviciilor publice. adică încă o cărămidă la construcția fascismului în românia. care când va veni, va avea și instrumentele administrative, și armele gata lustruite.