Ce am învățat în 34 de ani
[NP160724]
în 2022, de ziua mea, am mâncat jumătate de porție de cartofi prăjiți de la mcdonald’s, m-am chinuit să mănânc și un burger, însă nu am putut. era singura chestie pe care o mâncam în ultimele 20 de zile. cam la o săptămână după urma să fiu internat la ATI Pantelimon.
în 34 de ani nu am învățat prea multe și în general nu prea cred că oamenii devin mai înțelepți odată ce îmbătrânesc, doar învață să se proteje mai bine și devin mai sfătoși.
în 34 de ani am fost nenorocit cu foarte mulți oameni, am făcut greșeli foarte mare și puține se pot scuza prin faptul că “in my 20s” am fost dependent de alcool și, ulterior, droguri.
n-am avut niciodată perspicacitatea să îmi dau seama ce este “la modă”. pe toate le-am făcut prea târziu. volumul Poeme l-am publicat cu întârziere de 7-8 ani și doar la Poeme Deluxe mi s-a părut complet. spre diferență de mulți oameni pe care i-am cunoscut pe twitch, am fost liberal-conservator în liceu (sigur, s-a ocupat rapid rețeaua socială din jurul facultății de filozofie de la cluj de acest aspect). m-am apucat să fac live-uri pe twitch “prea târziu”.
am avut - și încă am - deseori senzația că mi se fac nedreptăți, chiar și atunci când erau neintenționate sau nu mi se făceau. am pierdut prieteni din cauza asta, dar în cazul multora nu regret.
am confundat norocul cu genialitatea sau “destinul” foarte mult timp, probabil și pentru că am avut noroc foarte des.
norocul să-mi cunosc profesoara de filozofie din liceu, Elvira Groza și să fiu atât de hiperfixat pe filozofie, până la exasperarea celor din jur, încât să obțin un mic premiu la olimpiada internațională. norocul să cunosc prieteni literați geniali pe bune, norocul să am cu 0.1% mai multă carismă decât un copil normal și să fie confundată cu inteligență.
norocul să am părinți care să mă susțină, chiar dacă trebuie să mănânce pielițele de la cremvuști ca să am eu ce mânca, așa cum făceau uneori când eram foarte mic.
norocul să fiu tratat la ATI Pantelimon și să ies întreg de acolo, după ce am fost aproape 2 minute mort, așa cum scrie în fișă. am început textul cu experiența de 30 de zile de acolo pentru că - se presupune - ar fi trebuit să fie un moment revelator. un poet pe care-l apreciez de mult timp și care a trecut printr-o experiență similară s-a schimbat radical. pentru mine nu a fost. când mori, nu se întâmplă nimic. când îți trece, uiți că ți-a fost foarte rău.
dacă anumite lucruri nu s-ar fi întâmplat cum s-au întâmplat acum 14-15 ani, probabil că aș fi reușit să devin profesor. am narcisismul necesar ca să fac asta, deși mi-e frică de vorbit în public cum îmi este - acum - frică de moarte. ca să parafrazez o poantă din umorul evreiesc: cel mai groaznic lucru care mi s-ar putea întâmpla este să țin un discurs la propria înmormântare.
nu am devenit profesor și nici cu filozofia nu am dus-o prea departe. mi-am dat seama după mult timp că viața mea este un ciclu de hiperfixații pe diferite activități pe care, ulterior, ajung să le abandonez. probabil de-aia pare că sunt omul bun la toate și specialist în nimic.
la unele mă întorc, recurent, sub altă formă. predatul l-am dat pe live-uri. poezia pe muzică. filozofia pe inginerie de sisteme.
nu pot să zic că nu mi-e dor de droguri. mi-e foarte dor, de fapt. mi-e dor să nu-mi mai pese, să mă consider interesant, să fiu limbut și relaxat. nu cred că am parcurs încă doliul unor adicții.
alaltăieri am aflat că am diabet. nu e o tragedie, era previzibil. drogurile le-am dat pe obiceiuri alimentare nesănătoase, insomnii provocate și senzația că trebuie să fac totul, pentru că în curând nu o să mai fac nimic.
la 34 de ani nu am niciun sfat. sau?…
fiți “contrarieni” cu metodă. nu vă pierdeți prietenii decât pe chestii de principiu. nu fugiți de clișee, înțelegeți-le, pentru că structura omului e un clișeu. totul s-a mai spus, dar multe nu s-au mai auzit sau cel puțin nu cum le puteți spune voi. adaptarea nu este neapărat supunere.
unele legi există cu sau fără voi. încercați să le înțelegeți și să împărțiți înțelegerea lor. dați-mi like și subscribe pe twitch.
ca tânăr care mai are puțin și face 20, pasionat de filosofie până în punctul în care a futut ditamai pumnul în peretele cu listele cu rezultatele de la ONSS Filosofie 2024 văzând că ce m-a despărțit de internațională au fost 0,15 pe care puteam să jur că eu îi meritam și nu ceilalți 2 de deasupra mea care “doar au scris mai frumos”, dezvoltând apoi un gol interior pe care îl umpleam cu alcool și o întrebare continuă de tipul “s-a terminat de tot cu filosofia? is this it? îmi ard călcâiele după asta și mi-aș arunca toată viața doar ca să citesc și să scriu bine și asta primesc în final?”, urmând apoi o facultate tehnică de calculatoare, deși, în afară de materiile de matematică, mă plictisește teribil în majoritatea timpului, pot să-ți zic că ești o inspirație, vali. și, deși mă simt al naibii de pierdut și, într-o măsură, că deja am început să fac primii pași spre ratarea vieții mele, sunt câțiva oameni din comunitatea de theory pe care îi urmăresc care mă fac să mă simt că efortul pe care îl depun parcurgând diferite lucrări și scriind uneori nu e în van.
Mi-a placut destul de mult sa-l trimit unui prieten destept. Pff, acum mi-e si mie pofta.